duminică, 22 septembrie 2013

Picnic la marginea ... Roşiei Montane



 Foto: Mihai Bulai

Deşi intenţionam să continui în articolul din săptămâna aceasta chestiunea regionalizării, nu am putut ignora mişcările recente împotriva proiectului Gold Corporation de exploatare a aurului de la Roşia Montană. Nici nu ai cum să rămâi indiferent faţă de acest subiect. La Cluj, Bucureşti, Iaşi, Sibiu etc. au avut loc cele mai pestriţe manifestări de până acum, ce au adunat grupuri eterogene de oameni, unii cu viziuni şi doctrine bine definite: ecologişti, de la cei temperaţi, la tree-huggers radicali, naţionalişti, socialişti şi liberali, dar şi cetăţeni ce aparţin unor categorii intermediare cu diverse motive de revoltă.


La Roşia Montană Gold Corporation (RMCG) mă deranjează strategia de publicitate, deloc onestă: o doamnă timidă ce vorbeşte cu o voce tremurândă şi împleteşte şosete pentru a-şi întreţine copii, studentul de la Petroşani, care astăzi nu mai are grija bursei etc. Toate aceste secvenţe de viaţă nu te pot lăsa indiferent, înduioşează. Dar să vedeţi ce meşteşugit este alcătuită pagina de facebook a companiei RMGC, ce poartă numele simplu, dar percutant, Proiectul Roşia Montană (655 de mii de like-uri, cea mai mare pagină a judeţului Alba, cf. facebrands.ro). Cuvântul “proiect” seduce, are conotaţie pozitivă, implică evoluţie, planuri de viitor. Pagina prezintă tradiţii din zonă, fotografii cu oameni fericiţi, copii şi câteva case renovate, fragmente de istorie. Cu greu am dat de obiectivele proiectului. Acolo am găsit adevăruri trunchiate: “vom crea peste 2 300 de locuri de muncă directe pe perioada etapei de construcţie a minei, 880 de locuri de muncă directe în timpul exploatării […]. De asemenea, Proiectul Roşia Montană va crea baza pentru dezvoltarea turismului în zonă.” Ce fel de turism? Poate au în vedere încadrarea Roşiei Montane, alături de Pripyat-Cernobil sau Fukushima, în rândul obiectivelor dark-tourism. Pentru că însoţitorii vor fi indispensabili, îmi zboară gândul la romanul “Picnic la marginea drumului” al fraţilor Strugaţky. Care mină, când exploatarea e în carieră? O strategie de ochii lumii, pentru cei neatenţi. De fapt adevărata strategie a RMGC pare a fi alta: "după noi potopul". Prin exploatarea extensivă, în carieră, RMGC urmăreşte ca în 15-20 de ani să epuizeze zăcământul, iar atunci aurul Roşiei Montane va deveni istorie.


Proiectul RMCG sfidează bunul simţ. E un proiect ineficient pentru România iar chestiunea redevenţei mi se pare cea mai puţin importantă! Proiectul ignoră întregul alfabet al planificarii teritoriale – nu vom fi mai competitivi în plan economic, nu vom asigura nici coeziunea teritorială şi cu siguranţă, ceea ce se urmăreşte a se face la Roşia Montană, nu e dezvoltare durabilă. Başca, nu e etic sa distrugi iremediabil o zonă pentru o iluzorie mai bună funcţionare a economiei unui stat! Nu aparţin unei tabere de ecologişti radicali şi nu am nimic impotriva unui minerit în subteran, ce aduce atingeri mai modeste mediului şi peisajului. Proiectele de minerit extensiv nu ar trebui să fie implementate în zonele de veche şi relativ densă populare. Exploatarea în carieră, neprietenoasă ecologic, poate fi practicată fără riscuri prea mari doar în regiunile foarte slab populate, precum centrul şi nordul Canadei, Australia de Vest sau Siberia – zone în care ecumena s-a extins recent.


Nu mai aduc în discuţie dezavantajele unei exploatări în carieră asupra peisajului şi mediului natural şi nici asupra istoriei milenare a zonei Roşia Montană! Mă voi focaliza asupra impactului economic şi social pe care proiectul îl va avea asupra comunităţii locale. În prima fază (de scurtă durată) RMGC va avea nevoie de 2300 de oameni în vederea scoaterii la zi a zăcămintelor de aur şi de metale asociate. Această operaţiune, numită inadecvat “etapă de construcţie a minei”, va antrena probabil o mare parte a populaţiei locale. Pentru exploatarea extensivă propriu-zisă, RMGC mai are nevoie doar de cca. 800 de oameni, mulţi dintre ei cu înaltă calificare, ca urmare o buna parte a forţei de muncă va fi asigurată din exteriorul zonei. După epuizarea zăcământului, estimată a avea loc peste 15-20 de ani, începe coşmarul. Exploatarea va lăsa în urmă, pe lângă iazul de decantare, un gol imens în locul unde acum se află Masivul Cârnic, o gaură a cărei suprafaţă va fi mai mare decât a exploatării de pe vremea lui Ceauşescu, ce a dus la dispariţia Masivului Cetate. Ecologizarea zonei va fi o întreprindere de durată, restabilirea vegetaţiei într-un mediu acid şi încărcat cu reziduuri de metale grele fiind extrem de dificilă. În această etapă există riscul ca RMGC să-şi declare voit falimentul, aşa cum au procedat firme miniere americane şi canadiene în state precum Columbia, Peru sau din Africa, iar statul roman să rămână singurul actor implicat în această costisitoare activitate. Proiectul Rosia Montana va genera un spaţiu greu de locuit pentru cel puţin o generaţie şi va demonstra generaţiilor viitoare cât de egoişti am fost, că nu le-am lăsat şi lor o parte din bogaţia Munţilor Apuseni.

(Ziarul de Iasi, 5.09.2013)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu