Foto: Mihai Bulai
Deşi
intenţionam să continui în articolul din săptămâna aceasta chestiunea
regionalizării, nu am putut ignora mişcările recente împotriva proiectului Gold
Corporation de exploatare a aurului de la Roşia Montană. Nici nu ai cum să
rămâi indiferent faţă de acest subiect. La Cluj, Bucureşti, Iaşi, Sibiu etc. au
avut loc cele mai pestriţe manifestări de până acum, ce au adunat grupuri
eterogene de oameni, unii cu viziuni şi doctrine bine definite: ecologişti, de
la cei temperaţi, la tree-huggers radicali, naţionalişti, socialişti şi
liberali, dar şi cetăţeni ce aparţin unor categorii intermediare cu diverse
motive de revoltă.
La
Roşia Montană Gold Corporation (RMCG) mă deranjează strategia de publicitate,
deloc onestă: o doamnă timidă ce vorbeşte cu o voce tremurândă şi împleteşte
şosete pentru a-şi întreţine copii, studentul de la Petroşani, care astăzi nu
mai are grija bursei etc. Toate aceste secvenţe de viaţă nu te pot lăsa indiferent,
înduioşează. Dar să vedeţi ce meşteşugit este alcătuită pagina de facebook a
companiei RMGC, ce poartă numele simplu, dar percutant, Proiectul Roşia Montană
(655 de mii de like-uri, cea mai mare pagină a judeţului Alba, cf.
facebrands.ro). Cuvântul “proiect” seduce, are conotaţie pozitivă, implică
evoluţie, planuri de viitor. Pagina prezintă tradiţii din zonă, fotografii cu
oameni fericiţi, copii şi câteva case renovate, fragmente de istorie. Cu greu
am dat de obiectivele proiectului. Acolo am găsit adevăruri trunchiate: “vom
crea peste 2 300 de locuri de muncă directe pe perioada etapei de construcţie a
minei, 880 de locuri de muncă directe în timpul exploatării […]. De asemenea, Proiectul Roşia Montană va crea
baza pentru dezvoltarea turismului în zonă.” Ce fel de turism? Poate au în
vedere încadrarea Roşiei Montane, alături de Pripyat-Cernobil sau Fukushima, în
rândul obiectivelor dark-tourism. Pentru că însoţitorii vor fi indispensabili,
îmi zboară gândul la romanul “Picnic la marginea drumului” al fraţilor Strugaţky.
Care mină, când exploatarea e în carieră? O
strategie de ochii lumii, pentru cei neatenţi. De fapt adevărata strategie a
RMGC pare a fi alta: "după noi potopul". Prin exploatarea extensivă,
în carieră, RMGC urmăreşte ca în 15-20 de ani să epuizeze zăcământul, iar atunci
aurul Roşiei Montane va deveni istorie.
Proiectul
RMCG sfidează bunul simţ. E un proiect ineficient pentru România iar chestiunea
redevenţei mi se pare cea mai puţin importantă! Proiectul ignoră întregul alfabet
al planificarii teritoriale – nu vom fi mai competitivi în plan economic, nu
vom asigura nici coeziunea teritorială şi cu
siguranţă, ceea ce se urmăreşte a se face la Roşia Montană, nu e dezvoltare
durabilă. Başca, nu e etic sa distrugi iremediabil o zonă pentru o iluzorie mai
bună funcţionare a economiei unui stat! Nu aparţin unei tabere de ecologişti
radicali şi nu am nimic impotriva unui minerit în subteran, ce aduce atingeri
mai modeste mediului şi peisajului. Proiectele de minerit extensiv nu ar trebui
să fie implementate în zonele de veche şi relativ densă populare. Exploatarea
în carieră, neprietenoasă ecologic, poate fi practicată fără riscuri prea mari doar
în regiunile foarte slab populate, precum centrul şi nordul Canadei, Australia
de Vest sau Siberia – zone în care ecumena s-a extins recent.
Nu
mai aduc în discuţie dezavantajele unei exploatări în carieră asupra peisajului
şi mediului natural şi nici asupra istoriei milenare a zonei Roşia Montană! Mă voi
focaliza asupra impactului economic şi social pe care proiectul îl va avea
asupra comunităţii locale. În prima fază (de scurtă durată) RMGC va avea nevoie
de 2300 de oameni în vederea scoaterii la zi a zăcămintelor de aur şi de metale
asociate. Această operaţiune, numită inadecvat “etapă de construcţie a
minei”, va antrena probabil o mare parte a populaţiei locale. Pentru
exploatarea extensivă propriu-zisă, RMGC mai are nevoie doar de cca. 800 de oameni,
mulţi dintre ei cu înaltă calificare, ca urmare o buna parte a forţei de muncă
va fi asigurată din exteriorul zonei. După epuizarea zăcământului, estimată a
avea loc peste 15-20 de ani, începe coşmarul. Exploatarea va lăsa în urmă, pe
lângă iazul de decantare, un gol imens în locul unde acum se află Masivul
Cârnic, o gaură a cărei suprafaţă va fi mai mare decât a exploatării de pe
vremea lui Ceauşescu, ce a dus la dispariţia Masivului Cetate. Ecologizarea
zonei va fi o întreprindere de durată, restabilirea vegetaţiei într-un mediu
acid şi încărcat cu reziduuri de metale grele fiind extrem de dificilă. În
această etapă există riscul ca RMGC să-şi declare voit falimentul, aşa cum au
procedat firme miniere americane şi canadiene în state precum Columbia, Peru
sau din Africa, iar statul roman să rămână singurul actor implicat în această costisitoare
activitate. Proiectul Rosia Montana va genera un
spaţiu greu de locuit pentru cel puţin o generaţie şi va demonstra generaţiilor
viitoare cât de egoişti am fost, că nu le-am lăsat şi lor o parte din bogaţia
Munţilor Apuseni.
(Ziarul de Iasi, 5.09.2013)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu